Etimologie

Din engleza medie despeir, despeiren < franceza veche despeir, despoir. Provine din latină dēspērāre.

Pronunție

• AFI: /dɪˈspɛər/

Substantiv

despair, (nenumărabil)

1. desperare, desperație

   He turned around in despair, aware that he was not going to survive.

Verb

1. a dispera/despera, a-și pierde orice speranță

   I despaired when I realised what just happened.

Referințe

• Dictionary.com
• Merriam-Webster