dimensiune
românăCategorie:Română
Etimologie
Din franceză dimension < latină dimensio, dimensionis.
Pronunție
- AFI: /di.men.si'u.ne/
Substantiv
Categorie:Substantive în română| Declinarea substantivului dimensiune | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | dimensiune | dimensiuni |
| Articulat | dimensiunea | dimensiunile |
| Genitiv-Dativ | dimensiunii | dimensiunilor |
| Vocativ | dimensiune | dimensiunilor |
- mărime (lungime, lățime sau înălțime) necesară la determinarea întinderii figurilor și a corpurilor (geometrice).
- (spec.) mărime fizică considerată din punctul de vedere al legăturii dintre unitatea sa de măsură și unitățile mărimilor fundamentale ale unui sistem de unități de măsură.
- mărime, măsură, proporție.
Cuvinte derivate
Expresii
- (fam.) A patra dimensiune = ceva imposibil, ceva neconceput încă de mintea omenească
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online