Pin
 | Deși acest articol conține o listă de referințe bibliografice, sursele sale rămân neclare deoarece îi lipsesc notele de subsol. Puteți ajuta introducând citări mai precise ale surselor. |
| Pinus | |
|---|---|
 | |
| Clasificare științifică (Flora Ilustrată a României, V. Ciocârlan, 2000) | |
| Regn: | Plantae |
| Diviziune: | Pinophyta |
| Încrengătură: | Spermatophyta |
| Subîncrengătură: | Pinophyta |
| Clasă: | Pinopsida |
| Ordin: | Pinales |
| Familie: | Pinaceae |
| Subfamilie: | Pinoidea |
| Gen: | Pinus |
| Specii | |
|
Cuprinde peste 80 specii | |
 | |
Modifică text  | |
Pinul (Pinus silvestris L.)[1] este un gen de plante din familia Pinaceae, care cuprinde peste 80 specii de arbori (mai rar arbuști) rășinoși, având scoarța roșie. Este originar din emisfera nordică.
Caracteristici
Coroana este regulat-conică, sau la unele specii poate fi neregulat-lățită, iar la maturitate ramurile cresc orizontal, fiind dispuse regulat-verticilat.
Frunzele acestui gen sunt aciculare, persistente și dispuse în mănunchiuri de câte 2-5, învelite la bază de o teacă comună, membranoasă.
Florile sunt unisexuat-monoice; cele femele sunt elipsoidale sau conice, cu carpele solzoase, având la bază 2 ovule care se transformă în semințe; cele mascule sunt grupate sub formă de amenți cu numeroase stamine.
Conurile sunt drepte, orizontale sau pendente, simetrice sau asimetrice, de mărimi și forme variabile, având solzi lemnoși imbricați, fără bractee.
Semințele sunt ovate, aripate, de culoare gri.
Înmulțire
Se înmulțește prin semințe, înmulțirea pe cale vegetativă fiind foarte dificilă.
Compoziție chimică
Pinul are la bază ulei esențial care este compus din 50-90% monoterpene, ca alfa-pinene, beta-pinene, D-limonene, alfa-terpinene, gama-terpinene, beta-ocimene, myrcene, camfene, sabinene și terpinolene. Mai conține și acetat de bornyl, borneol, cineol, citral, cadinol, caryofilene, camazulene, acizii valerianic, caproic și izocaproic.[2]
Farmacologie
Acțiune secretolitică revulsivă și antiseptică. Are acțiune antivirală și antibacteriană. Uleiul volatil de Pin, are efecte decongestive prin stimularea reflexă a vasoconstricției.[2]
Utilizare
Se folosesc în parcuri și grădini. Din lemnul unor specii de pin se obține prin distilare uscată un gudron medicinal folosit în dermatologie (Pix liquida).
Specii
Din cele peste 80 specii, mai cunoscute sunt următoarele:
- Pin roșu, (Pinus banksiana Lamb.)
- Zâmbru, (Pinus cembra L.)
- Pin de Himalaya, (Pinus excelsa Wall.)
- Pin maritim, (Pinus maritima)
- Jneapăn, (Pinus mugo Turra. sin.: Pinus montana Mill.), sin.: Pin de munte
- Pin negru, (Pinus nigra Arn., sin.: Pinus laricio Poir.), sin.: Pin austriac
- Coconar, (Pinus pinea L.), sin.: Pin umbrelă
- Pin galben, (Pinus ponderosa.)
- Pin pitic, (Pinus pumila Rgl.)
- Pinul strob, (Pinus strobus L.), sin.: Pin neted
- Pin de pădure, (Pinus sylvestris L.)
Note
- ↑ Sunset Western Garden Book. . pp. 606–607. ISBN 978-0-376-03851-7.
- 1 2 Bojor, Ovidiu (). Ghidul plantelor medicinale și aromatice de la A la Z. București: Editura Fiat Lux. p. 189. ISBN 973-9250-68-8.
Bibliografie
- Dicționar dendrofloricol, Editura științifică și enciclopedică, București, 1989.
Legături externe
Materiale media legate de Pin la Wikimedia Commons- „Pinus” în Dicționar dendrofloricol la DEX online Categorie:Genuri de plante#PinCategorie:Plante ornamentale#Pin